Timpul este preţios. |

Trataţi angajaţii, clienţii şi chiar concurenţii la fel cum aţi dori ca ei să vă trateze pe voi. Nu spuneţi niciodată: „Aş fi putut face eu asta”. Nu aţi făcut-o. A făcut-o altcineva. Au muncit din greu. Ei au ajuns acolo primii.

Îmbunătăţiţi-vă atitudinea. Care este propria voastră atitudine faţă de ziua de lucru? Ce efect are asta asupra altora? La cafeneaua din colţ de lângă mine e un băieţaş care este întotdeauna bine dispus. Este plin de energie are întotdeauna un cuvânt bun pentru clienţii săi. Plec întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Acest băieţaş dă mai departe. El face lumea un loc mai bun. Dacă puteţi să îi faceţi pe cei din jurul vostru fericiţi, această stare de bine va fi multiplicată de mii de ori.

Încerc să fiu generos cu oamenii ale căror vieţi ştiu că le pot îmbunătăţi cu ceva. Dacă sunt într-un taxi şi taximetristul este o persoană deosebit de plăcută (şi un şofer foarte bun), va primi un bacşiş generos. Gândiţi-vă la asta. Acest lucru îl va binedispune. El îşi ia pauza de prânz şi e drăguţ cu omul din spatele tejghelei. Bărbatul din spatele tejghelei se duce acasă şi e drăguţ cu soţia sa. Fac dragoste. Nouă luni mai târziu se naşte un copil. Binele generează bine.

TIMP/CREATIVITATE/MOTIVAŢIE
Desigur, pentru a înainta, nu trebuie să pierdeţi vremea. Când suntem tineri ni se pare că avem tot timpul din lume. Dar, într-o zi, te trezeşti că ai patruzeci de ani şi încă nu eşti sigur încotro de îndrepţi? Oricând este un moment bun pentru a-ţi transforma visele în realitate. Vei trăi în prosperitate până la adânci bătrâneţe, dar numai dacă eşti arhitectul propriului tău destin.

Timpul este preţios. Atunci când soarele apune în această seară, s-a dus cu ziua de azi. Nu se mai întoarce. Minţile tinere sunt atât de tinere şi de proaspete şi capabile, şi totuşi arareori profităm de tinereşea noastră. Când suntem tineri avem foamea şi nervul pentru a face orice. Descoperiţi care este visul vostru şi urmăriţi-l cu tot ce aveţi. Tinereţea înseamnă rezistenţă: cazi şi te ridici.
Aceasta este cheia succesului.
Orice muncă are o componentă creativă. Dacă nu aţi descoăerit-o încă, căutaţi-o. Uneori ajută să vorbeşti cu altcineva despre ceea ce faci. Lucrurile pe care le facem bine şi frecvent sunt cele pe care cel mai adesea le considerăm că aşa sunt de la sine. Faceţi un pact cu voi înşivă că veţi face cea mai bună muncă posibilă.
Dacă gândiţi că slujba voastră este fără speranţă sau că nu veţi găsi niciodată satisfacţie în munca voastră, găsiţi, în compensaţie, un hobbz care să vă dea împlinire. Găsiţi ceva care să genereze un echilibru în viaţa noastră. Nu vă fie teamă dacă faceţi ceva pentru prima dată – faceţi-o cât puteţi voi mai bine. Rezultatele ar putea să vă surprindă.
Nu fiţi niciodată prea satisfăcuţi de munca voastră.
Faceţi mai multe deodată – MULTITASK. Faceţi şase lucruri deodată şi nu vă veţi plictisi niciodată.
Perseverenţa, constanţa şi rigoarea dau naştere succesului.
Să ştiţi totul despre proiectul în care sunteţi implicat într-un anumit moment şi să uitaţi totul când abordaţi un altul. Curăţaţi-vă biroul de lucru, limpeziţi-vă gândurile. Lăsaţi istoria în trecut, acolo unde îi e locul.
A fi faimos/faimoasă nu ar trebui să fie o prioritate – munca ar trebui să fie.
Îndepliniţi-vă obligaţiile. Învăţaţi de la alţii.
Munca este viaţa. Faceţi-o bine.

Zâmbeşte!

Cred că sunteţi conştienţi de faptul că o persoană poate zâmbi într-o mare varietate de moduri, existând cel puţin 18 tipuri de zâmbete care nu sunt simulate. Dar de ce este important zâmbetul? Care este liantul dintre zâmbetul unui agent de vânzări, manager de resurse umane, vânzător sau trainer?

Un zâmbet exprimă încredere, fericire, entuziasm, dar mai semnificativ lucru este că zâmbetul semnalizează acceptare.

În înţelepciunea orientală, îndemnul din titlu s-ar putea traduce prin sintagma: “Cine nu poate zâmbi, să nu îşi deschidă magazin!”. De aceea, având un astfel de comportament nu te poţi dezvolta independent şi nu poţi avea succes, fie că lucrezi în vânzări, în industrie, sau în bancă.

Diferitele tipuri de zâmbete ocupă o paletă foarte largă, de la mişcări abia vizibile ale muşchilor gurii până la zâmbetul deschis şi de la zâmbetul dezarmant până la rânjetul prostesc. Astfel un zâmbet sincer arată o emoţie pură în timp ce unul fals încearcă să sugereze un sentiment pozitiv, când în realitate nu este cazul. Iar un zâmbet sincer diferă de unul fals în câteva feluri: zâmbetul adevărat implică o contracţie a muşchilor circulari din jurul ochilor, care ridică obrajii, astfel încât apar ridurile de la coada ochilor. În cazul unui zâmbet normal, muşchii râsului trag colţurile gurii spre lateral şi puţin în sus.

Un zâmbet natural durează mai mult decât unul fals, la realizarea zâmbetului natural participând atât muşchii obrajilor, cât şi cei ai ochilor. Conform rezultatelor cercetărilor în domeniu, de cele mai multe ori, zâmbetul fals este asimetric, utilizând doar o parte a gurii, şi este lipsit de mişcarea muşchilor ochilor. Dacă zâmbetul fals vrea să exprime senzaţia de fericire, atunci mimica este lipsită de antrenarea muşchilor ochilor.
Spre deosebire de rânjet, în cazul zâmbetului, dinţii sunt dezveliţi, această afişare a “armelor” oferind posibilitatea celuilalt să perceapă corect situaţia, transmiţând mesajul că acestea nu vor fi folosite. Dacă ne referim la societate în general, rolul zâmbetului este acela de a linişti. Chiar când folosim cuvinte neplăcute, dacă le însoţim de zâmbet, pot acţiona dezarmant, datorită transparenţei şi francheţei. Importanţa deosebită a zâmbetului este determinată şi de faptul că acesta poate fi perceput de la mare distanţă (90 metri), înaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii feţei.

În cazul unui zâmbet fabricat de regulă colţurile gurii nu sunt ridicate, buzele sunt drepte şi lipite, iar muşchiul bărbiei împinge buza inferioară a gurii înainte, demascând caracterul voit al acestei expresii. Deseori, acest tip de zâmbet dispare tot atât de repede pe cât apare, simularea sa fiind extrem de evidentă.
Tensiunea afişată de acest tip de zâmbet poate să semnifice fie o atenţie sporită, fie stăpânirea de sine.

De câte ori vi s-a reproşat că nu zâmbiţi şi de căte ori clienţii v-au remarcat zâmbetul frumos şi strălucitor?